Valoarea alimentară și terapeutică a mierii de albine
Valoarea alimentară a mierii de albine
Se ştie că mierea are un conţinut ridicat de zaharuri, circa 80-90%, ceea ce arată că mierea este un aliment energetic. Zaharurile din compoziţia mierii sunt în general zaharuri simple (glucoză şi fructoză), ce sunt direct asimilate şi nu necesită o prelucrare specială prin digestie.
Care este diferența dintre miere și zahăr?
Ambii îndulcitori conţin glucoză şi fructoză. Cu toate acestea în procesul de fabricaţie al zahărului, acizii organici, proteinele, enzimele, vitaminele sunt distruse pe când la miere prin procesul de încălzire doar o mică parte sunt distruse. O lingură de zahăr conţine 46 de calorii pe când o lingură de miere are 64 de calorii. Deşi mierea este mai scumpă poate fi mai economică decât zahărul, conţinând mai multe calorii se poate folosi o cantitate mai mică. Zahărul conţine zaharoză care este alcătuită din două molecule lipite. Atunci când mâncăm zahăr, stomacul nostru trebuie să folosească propriile enzime pentru a separa moleculele. La miere însă, albinele au adăugat o enzimă specială la nectar care împarte zaharoza în glucoză şi fructoză- zaharuri simple ce pot fi asimilate direct.
Prin urmare mierea are un indice glicemic mai sănătos. Spre deosebire de miere, zahărul este lipsit de minerale şi vitamine. Datorită conţinutului de acizi graşi, zahărul promovează obezitatea şi măreşte colesterolul. Dacă luăm în considerare greutatea, mierea este o alegere mai bună decât zahărul. Deşi ambele sunt dulci, mierea are o aromă unică care poate fi utilă în unele alimente şi băuturi.
Valoarea terapeutică a mierii de albine
Proprietăţile terapeutice ale mierii de albine sunt variabile şi depind de sorturile de miere folosite. Mierea este folosită în terapeutică prin aplicare locală, pe cale orală, prin electroforeză sau sub formă de aerosoli în cazul diferitelor afecţiuni cum ar fi:
Tratarea rănilor. Mierea aplicată pe rană are o acţiune antibacteriană, curăţând rana şi refăcând epiteliu. Manuka sau Leptospermum este mierea din arborele de ceai. Într-o analiză a literaturii, Moore, arată că mierea Manuka are „proprietăţi foarte speciale de vindecare” şi a descris-o ca fiind „cel mai bun antibiotic natural din lume”. Mierea Manuka este pregătită pentru uzul medicinal fiind controlată de un set riguros de sisteme şi standarde. Aplicată pe rană, mierea poate fi o barieră de protecţie împotriva unor microbi datorită acţiunii sale antiseptice. Al-Waili şi Saloom au realizat un studiu clinic comparând mierea cu alte antiseptice. Acest studiu a fost realizat pe 50 de pacienţi cu răni post-operatorii abdominale, observânde-se efectul mierii asupra rănilor. În alte studii s-a observat activitatea anti-inflamatorie a mierii de albine în cazul rănilor produse de arsuri. S-a constatat că mierea reduce inflamaţia, reduce durerea şi cicatrizează repede.
Afecţiuni ale aparatului digestiv: ulcere gastro-duodenale şi gastrite hiperacide. S-a realizat un studiu într-un spital din Rusia asupra a 40 de pacienţi cu ulcer gastric. Tratamentele de control s-au realizat cu soluţie de miere şi apă. S-a constatat că ingerarea a 120 ml soluţie de miere 33% poate influenţa benefic ulcerul gastric. Ingestia a 120 ml soluţie miere 33% caldă, scade aciditatea sucului gastric pe când aceeaşi cantitate şi concentraţie a unei soluţii de miere ingerată dar rece poate creşte aciditatea sucului gastric. Pentru a se reduce aciditatea sucului gastric se recomandă consumul soluţiei de miere, caldă, cu 40-60 minute înainte de a mânca. Ingestia mierii de albine calde în asociere cu ingestia de propolis este o modalitate foarte bună de a trata ulcerul gastric. Prin examinarea radiologică s-a constatat că ulcerele au dispărut la 59% dintre pacienţii trataţi cu miere. Acţiunea mierii asupra ulcerului gastric şi gastritei poate fi explicată de proprietăţile ei antibacteriene şi antiinflamatorii precum şi de efectul său inhibitor asupra acidităţii sucului gastric.
Afecţiuni cardio-vasculare. S-a realizat un studiu pe pacienţi cu greutate normală şi obezi, deoarece transportă un risc mai mare pentru bolile cardiovasculare. Aceşti pacienţi au primit 70 g miere pentru 30 de zile. Rezultatele au arătat că mierea cauzează o reducere uşoară a greutăţii corporale (1,3%) a ţesutului adipos (1,1). Mierea reduce şi colesterolul (3%). În concluzie – mierea naturală reduce factorii de risc cardiovascular şi nu creşte greutatea corporală la obezi. Mierea are o acţiune favorabilă asupra muşchiului cardiac şi asupra circulaţiei coronariene.
În boli infecţioase; infecţie gripală, febră tifoidă scarlatină, tuse convulsivă, rujeolă, etc. Într-un studiu, Croft a constatat că prin consumul zilnic, pe timpul iernii, de 10-20 g miere în amestec cu apă caldă şi lapte cald, îmbunătăţeşte simptomele febrei. Efectul favorabil al mierii de albine se datorează conţinutului în vitamina C şi glucide, factori ce determină sporirea capacităţii de apărare a organismului.
Afecţiuni ale dinţilor. Au fost multe dezbateri dacă mierea este dăunătoare dinţilor. Datorită activităţii antimicrobiene consumul mierii de albine inhibă dezvoltarea bacteriilor care cauzează cariile şi ar putea avea un efect protector asupra cariilor. De asemenea s-a demonstrat că mierea de Manuka are un efect puternic antimicrobian astfel având un efect pozitiv împotriva dezvoltării plăgii dentare şi a gingivitei. Astfel ea poate fi folosită la fabricarea bomboanelor în locul zahărului. Potrivit studiilor microscopice mierea nu provoacă eroziunea smalţului dinţilor cum se observă după consumul sucului de fructe. 10 minute după consumul sucului de fructe a fost observată eroziunea dintelui pe când după 30 de minute după consumul mierii se observă o eroziune foarte slabă. Acest efect poate fi explicat doar parţial datorită Ca, P, F din miere şi alte elemente minerale. În concluzie mierea nu provoacă apariţia cariilor ca alte zaharuri ci în unele cazuri poate avea efect protector. Totuşi se recomandă spălarea dinţilor după consumul de miere.
Afecţiuni ginecologice. Datorită însuţirilor bacteriostatice, bactericide şi protistocide ale mierii de albine, ea poate fi distruge unele protozoare. Poate fi utilizată în unele afecţini cum ar fi: floră vaginală, eroziunea colului uterin, metrită, parametrită, salpingită, ş.a.
Afecţiuni ale sistemului nervos: nevroze şi neurastenii. Glucoza şi fructoza, din compoziţia mierii de albine, favorizează hrănirea celulelor nervoase, stimulează procesele de oxidare şi neutralizează toxinele. Vitaminele şi mineralele întreţin echilibrul ionilor în organism, ca urmare scade nervozitatea, vederea se îmbunătăţeşte, somnul devine mai liniştit. Pentru tratarea neurasteniei, manifestată prin nelinişte, insomnie, dureri de cap, ameţeli, transpiraţie abundentă se recomandă 100-200 g de miere zilnic, pe o perioadă de 1-2 luni. Această cantitate se ia dimineaţa şi seara, în special seara mierea se dizolvă în apă călduţă sau ceai de tei şi se consumă cu o jumătate de oră înainte de culcare. După cum am spus, însuşirile terapeutice ale mierii de albine depind foarte mult de sortul de miere.(tabelul de mai jos).
Nr. Crt. | Sortiment | Acţiuni terapeutice |
1. | Tei | Sedativ nervos, insomnii, antiseptic, bronşite,laringite, astm bronşic, tuse, arsuri, rinichi |
2. | Mentă | Tonic, analgezic uşor carminativ, antiseptic în spasme pilorice |
3. | Salcâm | Calmant al tusei, antiseptic, diuretic şi antidiareic |
4. | Trifoi | Diuretic, antidiareic, expectorant |
5. | Floarea-soarelui | Arteroscleroză |
6. | Pomi fructiferi | Maladii gastrointestinale şi ale rinichilor, însuşiri antimicrobiene faţă de bacteriile gram pozitive şi gram negative |
7. | Muştar | Afecţiuni ale aparatului respirator |
8. | Conifere | Acţiune antiinflamatoare, antiseptică atât pentru căile respiratorii cât şi pentru cîile urinare |
9. | Munte | Răni purulente, afecţiuni inflamatorii şi alergice ale căilor respiratorii |
10. | Polifloră | Antiseptic, sedativ |