Recoltarea și extracția mierii de albine
Operaţiunea de recoltare a mierii de albine începe în momentul în care o treime din fagurii de miere sunt căpăciţi. Această operaţiune se poate executa o dată sau de mai multe ori în decursul unui cules, dar ultima recoltare trebuie să se execute cu 1-2 zile înainte de sfârşitul culesului. Sfârşitul culesului se stabileşte după: indicaţiile cântarului de control, terminarea înfloririi plantelor melifere şi după scăderea activităţii albinelor ce devin mai irascibile. Pentru recoltarea mierii de albine, apicultorul, are nevoie de o pernă fenicată, un cuţit de descăpăcit, aşa cum este prezentat în figura de mai jos (prima imagine), extractor, sită pentru miere şi bidoane pentru păstrarea acesteia. Descăpăcirea și centrifugarea fagurilor, urmate de o primă filtrare (mierea de albine)
Perna fenicata sau perie apicola !
Albinele sunt înlăturate de pe faguri cu ajutorul periei apicole sau a pernei fenicate. Perna fenicată este folosită la stupii verticali, îndepărtându-se albinele cu ajutorul acidului fenic 5%. Fagurii se recoltează cu atenţie, evitându-se stropirea stupilor cu miere, pentru a preveni furtul, apoi sunt introduşi în lăzile de transport până la locul de extracţie. Extracţia mierii de albine, se realizează cu ajutorul extractoarelor, metoda de obţinere a mierii de albine prin stoarcere fiind abandonată. Extractorul centrifugal se prezintă sub diferite forme în funcţie de destinaţie, fie pentru o exploatare modestă având doar câţiva stupi sau fie pentru o întreprindere unde se extrag câteva tone de miere în fiecare an.
La oricare extractor, principiul este acelaşi, nu contează dacă extractorul cu patru rame este acţionat manual sau că cel cu patruzeci sau optzeci de rame este acţionat electric. Extractoarele pot fi tangenţiale sau radiale. În extractorul tangenţial, ramele sunt aşezate tangenţial faţă de cilindrul virtual pe care mişcarea coşului le face să-l descrie. Forţa aplicată ramelor este uniformă sau aproape uniformă pe toată suprafaţa. Extracţia cu ajutorul acestui tip de extractor se face în trei timpi, şi anume: în primul timp se extrage sumar mierea de pe prima faţă la o viteză mică, în al doilea timp se extrage miere a de pe faţa a doua iar, în cel de-al treilea timp, se revine la prima faţă pentru a se termina extracţia.
În extractorul radial, forţa centrifugă aplicată ramei variază progresiv, astfel în vecinătatea axei extractorului aceasta fiind mai mică. Comparând cele două sisteme, vedem că fiecare prezintă avantajele şi dezavantajele sale. Astfel, se observă că extractorul tangenţial lucrează mai omogen decât cel radial, dar îl obligă să lucreze de trei ori. Un alt dezavantaj la extractorul tangenţial este dat de capacitatea mică de extracţie pentru cât spaţiu ocupă. Acest tip de extractor este potrivit pentru exploatările mici cu vâscozitate mare. Extractorul radial prezintă următoarele avantaje: are o capacitate mare, până la optzeci de rame, nu necesită reluarea ramelor dar totuşi necesită un timp mai îndelungat pentru o extracţie totală.
În prezent, extractoarele sunt fabricate din materiale nobile. Folosid inoxul şi a materialele plastice alimentare se dă garanţia de curăţire, igienă şi nepoluare cu metale grele. Forţele centrifuge aplicate mierii de albine depind de vâscozitatea acesteia, deci de conţinutul de apă şi de temperatură. Pentru a se uşura extracţia mierii, este bine să se lucreze la temperaturi destul de ridicate pentru a-i reduce vâscozitatea. O ambianţă prea rece ar face extracţia dificilă. Mierea extrasă prin centrifugare nu poate fi direct îmbuteliată, ci pentru obţinerea unei mieri comercializabilă, este necesară purificarea acesteia prin diferite procese.
